GIURGIU

Orasul meu, de voi pleca departe
Eu stiu ca iti voi duce dorul
Si chiar de timpul va sa ne desparte
Nicicand n-oi inceta sa-ti simt fiorul

E Giurgiu orasul in care povestea
Incepe in zori, la cantat de cocosi
Si noapte de noapte himere-aduc vestea
Cu fapte si oameni din mosi si stramosi

Aici in orasul in care istoria
Te-nvaluie inca la fiece pas
Cu strazile mute ce poarta memoria
Acelor ce-n Giurgiu facut-au popas

De vii pe la noi te invit la plimbare
Pe strada ce-mprastie-arome de tei
Si-apoi prin istorii sa facem carare
Cu tot ce sta veghe in Parcul Alei

Din vremuri stravechi ne vegheaza intr-una
Cetatea si turnul, ca niste strajeri
Iar Dunarea tot siroieste nebuna
Si parca ne spune povestea de ieri

AMURG

Se sparge Amurgul in cioburi de sange
O ruga se-nalta, din clopote ninge
Se furiseaza astrul tacut sub ochii ce-n zare lumina o cata
Un dor care vine din sufletul mut
Pe cerul din noi un crepuscul se-arata

Ni-i cantecul imn pentru zeul de seara
Amurgul, ce-n noi este mit si comoara
E basmul pe care bunica-l sopteste
La gura sobei, cand focul trosneste

E visul ce-aevea in ochi ni se-arata
Si munte si mare cuprinde deodata
Ne-acopera chipul c-un val de matase
Ne-mbata mirosul de suflete arse

Fiori ne strabat rascolindu-ne trupul
O pasare neagra strapunge vazduhul
De rosu si negru e plina trairea
In negru si rosu se-mbrac-amintirea

Patrunde-vor atunci in sufletu-ti rece
Himerele noptii ce-n goana or trece
Si far’ sa-ti dai seama de-i ziua sau noapte
Amurgul in tine va cerne cu soapte
In pragul acela de-abis si lumina
Amurgul sufla-v-ati trairea divina

Iar cand inserarea pe gene se lasa
Si cand orizontul tarziu sangereaza
Lasand roba neagra a noptii sa cada
Adu-ti aminte de noi, tu straine,
Cand inima-ti cata spre ziua ce vine
Priveste atent catre astrul ce moare
Si vei intelege a noastra visare

NEBUN DE PLOAIE

(scrisa dupa cateva zile de ploaie continua)

Ploua incet peste noi si ma mir
Ca ploua intr-una de zile in sir,
Ploua marunt peste timp si e frig,
As vrea in genunchi sa m-asez si sa strig.

Ploua demult in a mea disperare
Si ploaia marunta imi plange in cale,
Ploua tot timpul si totul e ud,
In lacuri, noroaie si balti ma scufund.

Si ploua si ploua si ploua mereu,
Iar ploaia ajunge in sufletul meu.
Ploua de-o luna, de zece, de-o mie,
Caci pana si pietrele-au prins igrasie...

Pe fata, in plete, pe haine siroaie
E totul prea ud si miroase a ploaie
Si simt cum incep chiar sa ma descompun,
Devin pas cu pas mai pierdut...mai nebun...

Scrisoare catre Florin Piersic

De ce atata jale e sub soare?
De ce nu sunt mereu piersici-n floare?
De ce-s atatea lacrimi pe pamant?
De ce ramanem cu tristetea-n gand?

De ce asa usor timpul, se duce
Si ne caram in spate-a noastra cruce?
De ce raman in loc doar amintiri,
Prelinse printre degete subtiri?

Se duc cei dragi, se duc incet, pe rand,
Se risipesc ca frunzele in vant,
Iar tu ramai stingher si-nstrainat
Cand tot ce te-nconjoara s-a schimbat.

Ti-e dor de Amza, sincer si curat,
Leopoldina numai ce-a plecat,
De Stanculescu iarasi iti e dor,
Parca mai ieri erai in preajma lor.

Unde s-au dus, de ce n-au mai venit,
Oare pe ce carari s-au ratacit
De nu raspund atuncea cand ii chemi,
Prin ce intunecate locuri, prin ce vremi?

De ce s-a dus si tineretea ta
Pe nesimtite, sa n-o poti striga?
Ni-i teama c-ai sa pleci de langa noi
Si-ai sa ne lasi in suflete mai goi...

Oh, Doamne, de-am putea chema-napoi
Pe toti cei dragi, sa vina langa noi...
Ni-i sufletul farame de durere
Ca nu le-am spus macar....La revedere!!!