NEBUN DE PLOAIE

(scrisa dupa cateva zile de ploaie continua)

Ploua incet peste noi si ma mir
Ca ploua intr-una de zile in sir,
Ploua marunt peste timp si e frig,
As vrea in genunchi sa m-asez si sa strig.

Ploua demult in a mea disperare
Si ploaia marunta imi plange in cale,
Ploua tot timpul si totul e ud,
In lacuri, noroaie si balti ma scufund.

Si ploua si ploua si ploua mereu,
Iar ploaia ajunge in sufletul meu.
Ploua de-o luna, de zece, de-o mie,
Caci pana si pietrele-au prins igrasie...

Pe fata, in plete, pe haine siroaie
E totul prea ud si miroase a ploaie
Si simt cum incep chiar sa ma descompun,
Devin pas cu pas mai pierdut...mai nebun...