E lumea un vas in deriva
Cu ancora franta prin mari
Si nu-i nici un mus la timona
Sa taie prin valuri carari
Si vasul pluteste aiurea
Curentul il poarta stingher
Fantoma a cetii albastre
Cuprinsa-ntre ape si cer
Si lemnul trosneste amarnic
Si apa patrunde adanc
Catargul s-a frant de-o vecie
Si sta doborat la pamant
Destinul il mana in zare
Departe, spre nu stiu ce port
Demult au pierit marinarii
pe punte...nici un matelot
Fusese candva o mandrie
O splendida arca de vis
Acum, o ruina ce marea
O poarta incet spre abis...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu