AMURG

Se sparge Amurgul in cioburi de sange
O ruga se-nalta, din clopote ninge
Se furiseaza astrul tacut sub ochii ce-n zare lumina o cata
Un dor care vine din sufletul mut
Pe cerul din noi un crepuscul se-arata

Ni-i cantecul imn pentru zeul de seara
Amurgul, ce-n noi este mit si comoara
E basmul pe care bunica-l sopteste
La gura sobei, cand focul trosneste

E visul ce-aevea in ochi ni se-arata
Si munte si mare cuprinde deodata
Ne-acopera chipul c-un val de matase
Ne-mbata mirosul de suflete arse

Fiori ne strabat rascolindu-ne trupul
O pasare neagra strapunge vazduhul
De rosu si negru e plina trairea
In negru si rosu se-mbrac-amintirea

Patrunde-vor atunci in sufletu-ti rece
Himerele noptii ce-n goana or trece
Si far’ sa-ti dai seama de-i ziua sau noapte
Amurgul in tine va cerne cu soapte
In pragul acela de-abis si lumina
Amurgul sufla-v-ati trairea divina

Iar cand inserarea pe gene se lasa
Si cand orizontul tarziu sangereaza
Lasand roba neagra a noptii sa cada
Adu-ti aminte de noi, tu straine,
Cand inima-ti cata spre ziua ce vine
Priveste atent catre astrul ce moare
Si vei intelege a noastra visare