TESTAMENT

ITI LAS TIE IUBITO TOT CE-A FOST AL MEU
O CHITARA VECHE, HAINELE, CREIONUL
SI CARTEA ACEASTA MURDARA DE LACRIMI
PARCURILE CU FLORI, SI BANCA DE SUB CASTANI,
SERILE TARZII, O IUBIRE SINCERA
SI O PIATRA RECE CU NUMELE MEU
TOATE TI LE LES TIE, IUBITO
PRIMESTE-LE.....

NU-MI CERE...

Nu-mi cere sa-ti spun..."Te iubesc"
Cuvantul acesta e sfant
E-o cale atat de lunga la el ca s-ajung
Drumul pana la el e-un intreg labirint
Iar eu n-am puterea misterul sa-nving
Eu sunt un calator, fara trecut si viitor
Sunt pasarea libera ce strapunge inaltul
Ce-n colivie de durere s-ar stinge
Si nu-i vei mai vedea nici ochii...
Si nu-i vei auzi nici glasul...
Iubeste-ma....asa cum sunt
Si vino cu mine pe taramul ciudat al necunoscutului
Acest taram intre "a fi" si "a nu fi"
Sa ne lasam manati de soarta si poate ca-ntr-o zi...
Poate ca-ntr-o zi....

FANTOMA LUMII

E lumea un vas in deriva
Cu ancora franta prin mari
Si nu-i nici un mus la timona
Sa taie prin valuri carari

Si vasul pluteste aiurea
Curentul il poarta stingher
Fantoma a cetii albastre
Cuprinsa-ntre ape si cer

Si lemnul trosneste amarnic
Si apa patrunde adanc
Catargul s-a frant de-o vecie
Si sta doborat la pamant

Destinul il mana in zare
Departe, spre nu stiu ce port
Demult au pierit marinarii
pe punte...nici un matelot

Fusese candva o mandrie
O splendida arca de vis
Acum, o ruina ce marea
O poarta incet spre abis...

ULTIMA DORINTA

Cand am sa plec departe
De griji, de suferinte
In lumea fara vise
Si fara de dorinte
Sa nu lasati durerea
Pe voi sa va-ncovoaie
Caci lacrima firava
Se contopeste-n ploaie
Iar timpul, calatorul,
Are acelasi leac
La toate ce prin vreme
In suflete ne zac
Nu ma jeliti cu lacrimi
Prelinse printre pleoape
De va e dor de mine
Chemati-ma aproape
Eu voi veni pe seara
Cu prima adiere
Voi cerne ploi de vise
Voi licari cu stele
Tarziu, din vreme-n vreme
In nopti cu luna plina
Cand totul e-ntuneric
Doar eu voi fi lumina
Voi fi in briza marii
In spuma unui val
Voi fi parfumul toamnei
In vinul din pocal
Alaturea vom merge
Prin mijlocul naturii
Caci eu voi fi in stanca
Si-n spiritul padurii
In doina lin cantata
De micul ciobanas
In cantecul din iarba
Al unui greieras
Va voi sopti in taina
Lunatecul meu cant
Caci voi veti fi traire
Iar eu voi fi...mormant...

LABIRINTUL MEU

Cu palma astupandu-ti ochii
te voi lasa sa patrunzi
in universul meu
Te voi purta chiar de brat
prin acest labirint
Daca ma vei intreba "de ce?"
iti voi raspunde ca, pentru asta
va trebui sa-ti dezvalui
o taina a sufletului meu,
o taina pe care n-am spus-o
nimanui...niciodata
La inceput am facut-o
si cineva
a putut vedea toate secretele lui
profitand apoi de ele
Am inceput de atunci sa acopar
ochii fiecareia
si sa apropii degetele palmei
din ce in ce mai mult
pana cand ele s-au lipit
si nu s-a mai putut vedea nimic
printre ele
De-atunci sunt alt om
pentru ca nimeni
nu ma mai poate citi
pe dinauntru
Sufletul meu
nu mai este vulnerabil
Nu este nimeni vinovat pentru asta
Asa a fost sa fie
Este o lege a supravietuirii
pe care mi-am creat-o
ca sa pot merge prin viata
cu capul sus si zambetul pe buze
Tu trebuie doar sa intelegi
si-atat....
Este un labirint
La birintul sufletului meu...

SA-MI SCRII

Sa-mi scrii, iubito, tot ce vrei
Sa-mi scrii ca-ti este bine
Sa-mi scrii ca poate n-ai sa mai iubesti
Si ti-o fi dor de mine

Sa-mi scrii, iubito, tot ce simti
Cand in odaia goala
Insingurata ai sa fi
Umila si fecioara

Sa-mi scrii, iubito, ce doresti
Daca mai tii la mine
Daca vreodata la feresti
Simti umbra mea ca vine

Sa-mi scrii cand gandurile tale
Uitate si pierdute
Mai ies din cand in cand in cale
Pe ochi sa te sarute

A FOST...

A fost,
intr-o noapte de vis
cand ai intrat
tiptil in parcul meu
incat nici macar
frunzele uscate
n-au avut curajul
sa spulbere tacerea.
A fost,
intr-o noapte de vis
cand ai venit
ca o ceata albastruie,
ca un fum de tigara
ce gadila placut narile.
Ceasornicul din perete
a uitat sa mai bata
furat si el de feeria clipei.
Demonul nebuniei
coborat in incapere
a aprins lumini in candelabru,
flacarile lui
imprastiind pe pereti
umbre haotice si confuze.
Ochii tai sclipeau
misterios in noapte
si ma priveau
insetati.
Mi-am apropiat buzele
de buzele tale
calde si umede si le-am acoperit
cu flacara dorintei mele
A fost,
intr-o noapte de vis
cand "tu" si "eu"
formau un singur "noi"
intr-o inclestare ce sfida
orice lege umana
...si umbre haotice
jucau pe trupurile noastre
goale si transpirate de extaz.
A fost,
intr-o noapte de vis
cand nu ramasese
nici urma
de tristete,
de regrete,
de despartiri.
O noapte
cu luna plina,
cu mii de stele
si-n mijlocul a toate-acestea...
NOI...

GIURGIU

Orasul meu, de voi pleca departe
Eu stiu ca iti voi duce dorul
Si chiar de timpul va sa ne desparte
Nicicand n-oi inceta sa-ti simt fiorul

E Giurgiu orasul in care povestea
Incepe in zori, la cantat de cocosi
Si noapte de noapte himere-aduc vestea
Cu fapte si oameni din mosi si stramosi

Aici in orasul in care istoria
Te-nvaluie inca la fiece pas
Cu strazile mute ce poarta memoria
Acelor ce-n Giurgiu facut-au popas

De vii pe la noi te invit la plimbare
Pe strada ce-mprastie-arome de tei
Si-apoi prin istorii sa facem carare
Cu tot ce sta veghe in Parcul Alei

Din vremuri stravechi ne vegheaza intr-una
Cetatea si turnul, ca niste strajeri
Iar Dunarea tot siroieste nebuna
Si parca ne spune povestea de ieri

AMURG

Se sparge Amurgul in cioburi de sange
O ruga se-nalta, din clopote ninge
Se furiseaza astrul tacut sub ochii ce-n zare lumina o cata
Un dor care vine din sufletul mut
Pe cerul din noi un crepuscul se-arata

Ni-i cantecul imn pentru zeul de seara
Amurgul, ce-n noi este mit si comoara
E basmul pe care bunica-l sopteste
La gura sobei, cand focul trosneste

E visul ce-aevea in ochi ni se-arata
Si munte si mare cuprinde deodata
Ne-acopera chipul c-un val de matase
Ne-mbata mirosul de suflete arse

Fiori ne strabat rascolindu-ne trupul
O pasare neagra strapunge vazduhul
De rosu si negru e plina trairea
In negru si rosu se-mbrac-amintirea

Patrunde-vor atunci in sufletu-ti rece
Himerele noptii ce-n goana or trece
Si far’ sa-ti dai seama de-i ziua sau noapte
Amurgul in tine va cerne cu soapte
In pragul acela de-abis si lumina
Amurgul sufla-v-ati trairea divina

Iar cand inserarea pe gene se lasa
Si cand orizontul tarziu sangereaza
Lasand roba neagra a noptii sa cada
Adu-ti aminte de noi, tu straine,
Cand inima-ti cata spre ziua ce vine
Priveste atent catre astrul ce moare
Si vei intelege a noastra visare

NEBUN DE PLOAIE

(scrisa dupa cateva zile de ploaie continua)

Ploua incet peste noi si ma mir
Ca ploua intr-una de zile in sir,
Ploua marunt peste timp si e frig,
As vrea in genunchi sa m-asez si sa strig.

Ploua demult in a mea disperare
Si ploaia marunta imi plange in cale,
Ploua tot timpul si totul e ud,
In lacuri, noroaie si balti ma scufund.

Si ploua si ploua si ploua mereu,
Iar ploaia ajunge in sufletul meu.
Ploua de-o luna, de zece, de-o mie,
Caci pana si pietrele-au prins igrasie...

Pe fata, in plete, pe haine siroaie
E totul prea ud si miroase a ploaie
Si simt cum incep chiar sa ma descompun,
Devin pas cu pas mai pierdut...mai nebun...



Scrisoare catre Florin Piersic

De ce atata jale e sub soare?
De ce nu sunt mereu piersici-n floare?
De ce-s atatea lacrimi pe pamant?
De ce ramanem cu tristetea-n gand?

De ce asa usor timpul, se duce
Si ne caram in spate-a noastra cruce?
De ce raman in loc doar amintiri,
Prelinse printre degete subtiri?

Se duc cei dragi, se duc incet, pe rand,
Se risipesc ca frunzele in vant,
Iar tu ramai stingher si-nstrainat
Cand tot ce te-nconjoara s-a schimbat.

Ti-e dor de Amza, sincer si curat,
Leopoldina numai ce-a plecat,
De Stanculescu iarasi iti e dor,
Parca mai ieri erai in preajma lor.

Unde s-au dus, de ce n-au mai venit,
Oare pe ce carari s-au ratacit
De nu raspund atuncea cand ii chemi,
Prin ce intunecate locuri, prin ce vremi?

De ce s-a dus si tineretea ta
Pe nesimtite, sa n-o poti striga?
Ni-i teama c-ai sa pleci de langa noi
Si-ai sa ne lasi in suflete mai goi...

Oh, Doamne, de-am putea chema-napoi
Pe toti cei dragi, sa vina langa noi...
Ni-i sufletul farame de durere
Ca nu le-am spus macar....La revedere!!!